vineri, 26 februarie 2010

Romanul, ecologist extrem

Am vazut ca zilele astea, au aparut prin presa materiale referitoare la cat de des se intalneste romanul cu sapunul si cu pasta de dinti. Pe an, se pare ca urmasii dacilor dau gata patru bucati de clabuc condensat si doua tuburi de pasta mentolata. Cam putin, foarte putin, spun specialistii. Eu tin sa-i contrazic. E mult, foarte mult. Si dati-mi voie sa ma explic. Prin vest se poarta astazi eco. Eco-mancare, eco-imbracaminte, eco-sex, eco, eco, eco.  Exista chiar si militanti de renume mondial al noului trend. Julia Roberts, actrita, da, este una dintre personalitatile care a imbratisat noua religie. Care-i spilul cu eco. Se pleaca de la premisa ca din cauza consumatorismului excesiv, oamenii nu mai tin cont de planeta. Asa am ajuns sa poluam raurile cu peturi, pungi de plastic, prezervative etc. Ca sa nu mai vorbim de chimicalele, rezultate in urma consumului casnic de detergenti de spalat, sampon, sapun?!! etc. si, nu in ultimul rand, de procesul poluant de producere a acestora.  Filosofia asta mai spune, pe baza unor cercetari riguroase, ca occidentalii consuma exagerat de multa apa potabila, pentru activitati banale cum ar fi, de exemplu, spalatul, in conditiile in care pe glob exista regiuni imense unde bastinasii supravietuiesc cu greu din cauza lipsei lichidului vital. Buuuun. Eco vine sa ne invete cum sa traim in ritm cu planeta. Adica mai putina apa consumata, mai putine produse chimice folosite si daca se poate deloc. Julia Roberts i-a oripilat pe puritanii de la Holywood, venind la filmari neepilata la subtioara ei fina si pe picioruse si cu baita restanta pe o saptamana. Motivatia ei a fost simpla si publica. Consuma prea multa apa cu dusurile ei zilnice si nesimtite si prea multa ceara de epilat. Prin urmare, chiar daca prin bataturile strabune nu si-au facut aparitia misionarii noii religii ca sa faca eco-prozeletism,  stranepotii lui Gerula au eco in sange. Din aceasta cauza, zic eu, apare nedumerirea celor care se ocupa de studii dintr-astea inutile. Suntem un popor simtitor la nevoile planetei. Deci, prea mult sapun dauneaza grav eco-sanatatii. 

joi, 25 februarie 2010

Moaca de presedinte

Azi n-am niciun chef, insa nu ma pot abtine sa  nu va pun imaginea asta, sterpelita de la Victor Ciutacu...Cititi acolo...Hai cu Base Presetinteeee, traiti-ar!!!!

miercuri, 24 februarie 2010

Bai...e pamflet

Textul de mai jos e un pamflet...ca toata viata noastra, de altfel....

De doua zile nica!

Luni nica, marti nica, azi ma mai gandesc...

vineri, 19 februarie 2010

Am fumat cam mult marar

...am fumat............. timp de vreo cateva ore niste marijuana, mariuca, cuca....joint, dupa joint...aberez...dar surpriza...n-am ajuns la spital...evident, eu sunt inteligent, nu fumez sarea de baie ori cuburile Knor de prin bucatarie...am reusit sa deschid laptopul...mi-am amintit pana si parola...am dat drumul la mozilla...blogu meu...iar parola...neste chestii...si acu' scriu...ce scriu?...despre cum am reusit sa ajung la calculator...e clar, marijuana a fost de cacat...tre' sa bag in tigare niste frunza de dafin, ori galbenele, ceva, dintr-astea interzise de O.G.-ua asta noua, clar sunt tari...daca as avea rabdare, v-as face niste randuri, in care sa vorbesc despre dreptul meu de a renunta la viata...insa mai bag niste mariuca, si-mi imaginez cum guvernul lui Boc o sa ma bage la parnaie, pentru ca nu am reusit sa-mi tai venele pana la capat..."Mortii matii de nenorocit...N-ai putut ma sa mori...Acu' am de scris la raport ca, in timp ce-ti sare sangele pe pereti si aia de la SMURD (Vanghilosu' Masii..."trebuia o liniuta, ca nu mai tin minte gramatica la ora asta"...) nu nimeresc blocul,... ai tu ceva de spus de una Sabina (asta e nume?), care ce ti-a facut?...mortii mati de drogat!...Cine e Sabina ma nenorocitule?"....si uite asa, Eu, bagat in curu gol la Urgente nu vreau sa mor...desi mi-am dat cu lama pe vena, la dus cald (asa cum am citit eu in cartile alea despre romani) si impacat cu tata, ii fac de lucru unui caschetar de la Politia Capitalei, care, saracu', are de muit niste tarfe (fete de sorginte onorabila, care au ajuns pe mana unor traficanti de carne vie), venite la pachet din spaga sefului. "Bercea Mondialu' sa traiasca, manca-i-as!"...despre astea as fi vrut sa va vorbesc, insa nenorocita de nevasta, mi-a bagat in piureul de cartofi mai mult marar...Maine ma duc si o denunt, pe traficanta dracului...

Carmolistul de serviciu

Aveam ceva in cap de dimineata dar pana la pranz a zburat...Acum nu vad decat o linisteee, da' liniste dintr-aia...goala...Din cand in cand ma scurtcircuiteaza imaginea unei case la malul marii...Ce-o fi?...Habar nu am...imi pun niste "The Doors" si plec..."in desert ma asteapta Revelatia"...
"When the music's over
When the music's over, yeah
When the music's over
Turn out the lights
Turn out the lights
Turn out the lights, yeah

When the music's over
When the music's over
When the music's over
Turn out the lights
Turn out the lights
Turn out the lights

For the music is your special friend
Dance on fire as it intends
Music is your only friend
Until the end
Until the end
Until the end

Cancel my subscription to the Resurrection
Send my credentials to the House of Detention
I got some friends inside

The face in the mirror won't stop
The girl in the window won't drop
A feast of friends
Alive! she cried
Waitin' for me
Outside!
Before I sink
Into the big sleep
I want to hear
I want to hear
The scream of the butterfly

Come back, baby
Back into my arm
We're gettin' tired of hangin' around
Waitin' around with our heads to the ground

I hear a very gentle sound
Very near yet very far
Very soft, yeah, very clear
Come today, come today

What have they done to the earth?
What have they done to our fair sister?
Ravaged and plundered and ripped her and bit her
Stuck her with knives in the side of the dawn
And tied her with fences and dragged her down
I hear a very gentle sound
With your ear down to the ground
We want the world and we want it...
We want the world and we want it...
Now
Now?
Now!

Persian night, babe
See the light, babe
Save us!
Jesus!
Save us!

So when the music's over
When the music's over, yeah
When the music's over
Turn out the lights
Turn out the lights
Turn out the lights

Well the music is your special friend
Dance on fire as it intends
Music is your only friend
Until the end
Until the end
Until the end! "

joi, 18 februarie 2010

Labe1TV se poarta prostia din capul Nasului

Urmaresc de cateva zile dezbaterile furibunde, generate de imbecilitatea guvernantilor si al lor proiect, privind Legea Pensiilor. Nu ca m-ar interesa personal. N-am contribuit la fondul lor si nici n-am s-o fac vreodata. Nu cred in sistem. Insa ma uit la TV si ma cutremur cand constat de cat cinism dau dovada pitpalacii lui Boc.
Deci, peste tot spume la gura, nervi, scheme de calcul, imagini cu pensionari inlacrimati, revolta. Ma cam plictisesc si schimb canalul..."Batranul mascul Tymba simte ca pe teritoriul sau au intrat de cateva zile doi lei mai tineri. E precaut. Una dintre femele a nascut de curand. Micile ghemotoace sunt in pericol. Anual masculii ucid ....", zapp..."intr-o tigaie in care s-a incins uleiul de masline se adauga ceapa feliata julien...", zapp..."This is the end...my only frend...the end...", zapp..."Intr-o situatie de viata si de moarte, as ucide sarpele pentru a supravietui, insa crotalul pitic este o specie protejata, asa ca o sa ma intorc in mica mea pestera fara cina...", zapp..."Dragi telespectatori, dupa o scurta pauza publicitara o sa va aratam adevarata fata a lui Ion Iliescu, cel care a oprit de la difuzare capodopera lui Lucian Pintilie - Reconstituirea..." si urmeaza mai bine de 30 de minute de isterie labe1tv. In rolurile principale Radu Moraru, o ziarista stirba si un nene pe care nu-l stiu. Fraticule, mi-a cazut fata. Sa fi vazut furie pe Nas...cerea la un moment dat ca in scoli sa fie predat un curs special despre "nenorocitul" de Iliescu, care a distrus Romania si filmul lui Pintile. Auzi la el. Facea apel la studenti, intelectuali si, ma rog, la toti cei care mai stiu sa citeasca, sa se informeze asupra pericolului public pe care il reprezinta Bunicuta. Nu-mi venea sa cred. Bai nene, cand toata tara arde din cauza tampeniilor pe care le face Boc, spoitorul sef al lui Basescu incerca sa faca rating cu Iliescu, un personaj care, daca nu a fost pedepsit de justitie, cu siguranta va fi pedepsit de istorie. Insa ca in 2010 sa faci propaganda pe tema asta mi se pare de un cretinism neimaginat. Oricum, daca nu se intampla ceva in politica noastra, nu m-ar mira ca din cartile de ideologie a democrat-liberalismului stiintific, odraslele noastre sa invete ca...l-a inceputurile statului modern, cand apele erau tulburi si noii imbogatiti faceau averi pe spinarea poporului obidit, a aparut El, Barbatul, Lupul de Mare care, imbracand camasa mortii , s-a ridicat impotriva opresorilor si i-a biruit, in bataliile de la...la...la..."....Evident, autorul Radu Moraru va fi prefatat de ziarista stirba. Incredibil.

miercuri, 17 februarie 2010

Vanghelie si coaiele din PSD


Vara trecuta, pe o terasa in Floreasca.
Personaje: Eu, un avocat si un potent om de afaceri. Eu eram in plus. Mimam ceva, de partea avocatului. 10.30 dimineata. O sa-l numesc pe omul de afaceri "Nenea", avocatul-avocatul, eu-eu.
...ospatarita aduce doua espresso. Unul lung, pentru avocat, unul scurt pentru mine. Si-o apa "Roua" pe din doua. Nenea vine la masa noastra cu ceaiul lui. Era pe terasa de cel putin 10 minute si privea, urmarea, adulmeca.
- Salut
- Salut
- Sa traiti
- Ai adus actele?
- Da
- Si? Cum e?
- Pana acum bine. Eu mi-am facut treaba. Am platit tot ce era de platit, aveti aici documentele pe care vi le-am promis ca vi le redactez. Astept un raspuns de la dumneavoastra, in legatura cu Vanghelie...
- Am vorbit cu el...
- Cand? Ca aseara (23.30 nota mea) erati destul de tulburat (avocatul rade)...
- Mda, stiu ca am vorbit, insa m-a sunat una dintre secretarele lui si mi-a comunicat ca pot sa intru la el pe la 2.00, noaptea...
- Cum la doua?
- La 2.00
- Si v-ati dus?
- Pai ce era sa fac? Am trimis curvele acasa, apropo: cand te saturi de aia a ta, sa ma suni ca am niste piese beton...o fac din toate pozitiile...te scoala din morti...si-s toate vedete...iti fac lista...sunt dintr-astea, prospaturi, nu ca Fedorca, de ti-am povestit ca o lua pe sub masa, in timp ce eu ii negociam emisiunea...(avocatul rade...eu mai iau o gura de cafea si ma gandesc la faptul ca nu am reportofonul la mine), in sfarsit...am fost si, in principiu, treaba e OK, dar, ca sa iasa repede, trebuie sa mai iau pe cineva in spatiu,...un interes de-al lui...si mai trebuie sa semnez ca sunt de acord cu ce o sa se construiasca pe langa terenul nostru...aici e treaba ta, sa vezi la ce ma bag...vezi ce afli despre astia...
- Pai stiti ca cu (!?) Vanghelie e o problema...asta din ce am auzit si eu de la alti clienti de ai mei...nu se tine de cuvant, ori face aranjamente pe jumatate...sa nu va treziti maine, ca aveti de platit mai mult decat incasati...
- hai sa-ti spun o treaba...asta (Vanghelie, n.m.) ii face bucati pe aia din consiliu cu cacaturi de care vorbesti tu...e adevarat ca trebuie sa fim atenti, dar nu cred ca tiganu o sa ne faca probleme...mai ales ca eu vreau sa vand repede si sa-mi iau banii, sa o muiesc pe nevasta-mea la partaj...tu stii...iar ala de vrea sa cumpere e tot de-al lor, chiar daca momentan Vanghelie nu stie sau se face ca nu stie...Pe mine nu are cum sa ma tina...A, ca pe aia din consiliu...sa-ti spun una pe care nu o stii...ii cumpara, ca sa voteze toate cacaturile lui si dupa nu le mai da banii pentru ca i-a inregistrat...sau le da banii, depinde cat de fraieri sunt...ei bine...mie nu are ce sa-mi faca...eu vreau sa ies repede din combinatie si ieftin, iar lui ii convine...
- Pai trebuie sa fim atenti la contract...si mai aveti probleme cu matusa aia...
- Da-o-n mortii masii...am luat procura de la ea...si cu titlu s-a rezolvat...trebuie doar sa le pui tu cap la cap sa avem dosarul beton...
...eu mai cer o "Roua" si privesc lung...in intersectie niste muncitori isi fac de treaba cu niste asfalt...
- Te ocupi?
- Cum sa nu? Dar nu ne face probleme?
- Ba', Vanghelie e cel mai smecher om pe care l-am intalnit...are PSD-ul la mana...sau ma rog ce misca prin Bucuresti...ca are bani...Geoana mananca firmiturile lui si multi ca el, dar noua nu are ce sa ne faca...stiu eu de ce are interes acolo, asa ca tu fa actele si vorbim cand sunt gata, de restul ma ocup eu...
Nenea se ridica. La o masa apropiata, o vedeta il mananca din ochi. O saluta, se apropie de ea, o saruta gales, pe coltul gurii, o ia de brat. Ea il mangaie sugestiv pe fata. Ies amandoi de pe terasa, se urca in masina (nu mai tin minte modelul, da' scula) si pleaca...
- Un ceai, doua espresso, doua ape ... 48 de lei!
...Pe strada, soarele isi facea de cap iar muncitorii serveau niste salam cu rosii si branza...in intersectie


marți, 16 februarie 2010

Fight Club (1999)...sau vremuri paranoide

M-a intrebat cineva de curand de ce Durden Age?... Pentru ca, desi ne dorim cu disperare sa fim perceputi asa cum suntem, ne ascundem in spatele unor masti (personaje, personalitati), mimam existenta. Asta una. Si partea a doua vine din frustrarile noastre. De zi cu zi. Din imposibilitatea de a reactiona asa cum simtim. Ne autoimpunem regulile sociale de convietuire. David Fincher, in al sau Fight Club, descrie perfect starile astea. Edward Norton (actorul) interpreteaza un obscur (asa e vazut de societate) agent de asigurari...pare-mi-se, futut la cap zilnic, de sef, societate...de aici...frustrari, frustrari, frustrari...si, desi si-ar dori din toata inima sa-l faca bucati pe seful sau, Richard Chesler (Zach Grenier) nu o face, decat atunci cand este "hipnotizat", in stare de inconstienta, de paranoia sa, alter Ego-ul Brad Pitt, Tylor Durden. "Omul", care se pisa cu presiune pe Ei, pe sistem. De aici incepe nebunia. Un film pe care eu il cred definitoriu pentru vremurile pe care le traim. "Durden Age" este epoca noastra. Paranoia noastra. Evident, intr-un final, trebuie sa alegem cum traim...pe cine ucidem...pe noi sau pe proiectiile noastre intr-o lume perfecta?...


luni, 15 februarie 2010

Vremuri de bejanie...

Am multi prieteni, cunostinte, amici de sprit, care aveau pana acum cateva luni o viata cat de cat normala. Astazi ma vad cu ei la o cafea, bere, votca sau ce-o fi si sunt incruntati, incrancenati. Si inainte erau. Cu o singura observatie. Le intrau banii in cont la termen, aveu comenzi, munceau pe rupte etc. Astazi nu le mai intra nimic. Si acei oameni, pe care eu ii stiam predispusi la filosofari de bodega, cu zambetul pe buze, astazi sunt innegriti la suflet si nu mai cred in nimic. Ar sari din orice la bataie. Nu mai au bani de o spaga fireasca, isi numara restul cu ochii pierduti...e nasol...oamenii, va spun, s-au schimbat...au devenit mai rai, mai nesuferiti, mai nesimtitori, mai predispusi catre anarhie...multi dintre ei sunt in pragul divortului, altii se gandesc serios sa emigreze...e o lehamite totala...doar prietenii avocati sunt fericiti...bai...nu e bine...nu stiu catre ce ne indreptam, dar nu e bine...

vineri, 12 februarie 2010

Natural Born Killers - Song For The Dead

http://www.youtube.com/watch?v=g3sFFpU1_Xo&feature=related

joi, 11 februarie 2010

Cum a luat teapa, coana Eleonora, de la Basescu

Coana Eleonora e soacra-mea. In timpul campaniei pentru prezidentiale am fost la cutite cu ea. Noi, eu si fiica-sa, tineam cu Crin. Ea cu Basescu. Acum, ce nu am inteles eu multa vreme, a fost cum a reusit marinarul sa o imbarlige pe femeie. In treacat fie vorba, moldoveanca e apriga. A facut campanie pe vremuri pentru PNTCD si-i pacalea, in sectia de votare, pe razesii ultrasi ai lui Iliescu sa puna stampila pe Emil Constantinescu. M-a luminat chiar ea cand a venit la Bucuresti cu o budana de castraveti murati si niste afumatura. Cu pensia. Ei da, cu pensia. Femeia asta a suferit toata viata ca altii o duc mai bine, pe nedrept si pe nemunca. Ea nu putea intelege de ce un analfabet, care a frecat teava de tun intr-o unitate militara pe vremea lui Ceasca, are mai multa pensie ca ea, care a lucrat contabila pana si la filiala Bancii Nationale din oras. Aici Basescu a pacalit-o. I-a promis ca o sa faca dreptate in sistemul de pensii. Si a fost de ajuns. Femeia a trecut la lupta de partid si s-a implicat asa de tare in campanie, incat le-a lamurit , la o cafea Lavazza, primita de la Bucuresti, pe mai toate mamaile din cartierului Maratei s-o puna de-o adeziune in fun-clubul lui Basescu. A mers pana intr-acolo incat, inarmata cu versuri si lozinci de campanie, a batut drumul pana la Iasi ca sa participe la un mare miting de sustinere a marinarului. Noi i-am spus ca e vrajeala. Ea nimic: Basescu, Basescu. Cred ca de alegeri a facut si ceva turism dar nu pe bani, ca altii, ci din convingere. Dupa ce a vazut ca votul ei i-a fost fatal lui Geoana s-a inmuiat si ne-a iertat ca am fost prosti si am sustinut un tolomac. Si drept recompensa a marinimiei ei s-a prezentat la Bucuresti cu muraturi din rezerva ei secreta la care aspira jumatate de oras. Pe langa asta a mai scos din portofel 1000 de lei, ca sa ne arate ca nu e ranchiunoasa si ca ea are incredere in promisiunea marinarului. Noi i-am spus sa mai tina banii vreo cateva luni ca nu ne trebuiesc asa repede. Acum suntem in februarie. Muraturile s-au terminat si trebuie sa mai faca un drum in Capitala pentru inca o tura de gogonele. Problema e ca de cateva zile are o dilema. Sa ne dea banii, sa nu ni-i dea?

marți, 9 februarie 2010

P.S. la aia de jos...

...poza e de pe net...de la Ciutacu, Victor Ciutacu...si-i zice blonda...

Blog de ziarista blonda. Sau de ce imi place Oana Dobre

Pentru ca nu e blonda naturala. Ar fi, ...asa, un raspuns din prima. Ca undeva, acolo, e bruneta, dar îi place sa puna bariere sau poate e o chestie care tine de moda, iar eu sunt tamaie la capitolul asta.
Eu o stiu, ea nu, de la fumoarul comun al Ringierului, acolo unde iarna ne adunam toti viciatii de pe la Libertatea, Capital, Evenimentul Zilei si ce mai scotea compania, sa ne luam portia de nicotina si de posirca numita cafea, pe fisa gratuita. Incaperea era asa cum sunt toate astea pentru fumatori. Mica. Doua randuri de scaune, asezate în forma de L sunt acolo, aruncate intr-un colt, niste mese dintr-alea înalte de stai în picioare, doua dozatoare de cafea, dintre care unul niciodata nu functioneaza si-ti mananca fisa unica (restul sunt in sertarul biroului, aflat la mama dracului). Si-n spatiul ala de cativa metri patrati ne adunam toti...unii se mai aduna si astazi. Eu lucram la tabloidul trustului, ea lucreaza si astazi la EvZ. Pe vremea mea, nu era maritata. Urma sa faca pasul asta. O auzem vorbind despre eveniment, incantata, uneori îmbujorata, în soapta, cu vreo prietena mai apropiata. Era mai plinuta decat e în prezent, cand presteaza graseiat la Gadea ori Ciutacu în emisiuni, dar îi statea bine. Si atunci si acum. Acum are alt statut. Ce mi-a placut atunci a fost faptul ca e un ziarist pe bune. Unul dintr-ala care sufera presa. Adica femeia, la tigara, acolo unde o vedeam eu, era cat se poate de convinsa de adevarul ei. De multe ori corect, mi se parea mie. Si azi mi se pare la fel. Erau unii dintre colegii ei care aveau alte convingeri. N-am auzit-o niciodata facand afirmatii, care sa aiba ca tinta convertirea alora la adevarul ei. Ea ridica întrebari. De fiecare data. Cu argumente. Pasionale, ce-i drept. Si, desi gazeta la care scrie ea este etichetata drept trambita basesciana (cu toate ca sunt acolo multi ziaristi onesti), Oana are tot timpul întrebari la care cauta raspuns, fara sa fie partizana. Mie îmi placea sa-mi fac de fumat cand i se face si ei. Asa se nimerea. Îmi placea ca, spre deosebire de ce se vede la televizor, tipa vorbeste mult mai pasional si mai colorat (dar fermecator). Pare dura (si poate ca si este profesional), desi degaja o naivitate si o candoare (irezistibile), insesizabile perceptiei imediate. Dar ce m-a dat pe spate, acum de curând, a fost un moment la Gadea în emisiune, când a povestit despre fostul sau sot. Atunci, în alea cateva secunde, în care vorbea despre statutul sau de femeie divortata, am simtit ca si-a pus sufletul pe tava, sincer. Felul în care a spus-o, felul cum îsi cata cu degetele mainii stangi palma mainii dreapte, felul în care ochii priveau un punct de cerneala, poate, al mesei, felul în care rostea cuvintele, zambind amar si, nu în ultimul rand, felul cum a ridicat, trist, ochii din punctul ala de cernela la Mircea Badea (prezent si el în studio) care, cinic, i-a stricat momentul, ma face sa îmi placa Oana Dobre. Ca jurnalist, ca om care iubeste sau sufera si ca femeie care se lupta cu multe, multe, multe prejudecati...blonde.