Fight Club (1999)...sau vremuri paranoide

M-a intrebat cineva de curand de ce Durden Age?... Pentru ca, desi ne dorim cu disperare sa fim perceputi asa cum suntem, ne ascundem in spatele unor masti (personaje, personalitati), mimam existenta. Asta una. Si partea a doua vine din frustrarile noastre. De zi cu zi. Din imposibilitatea de a reactiona asa cum simtim. Ne autoimpunem regulile sociale de convietuire. David Fincher, in al sau Fight Club, descrie perfect starile astea. Edward Norton (actorul) interpreteaza un obscur (asa e vazut de societate) agent de asigurari...pare-mi-se, futut la cap zilnic, de sef, societate...de aici...frustrari, frustrari, frustrari...si, desi si-ar dori din toata inima sa-l faca bucati pe seful sau, Richard Chesler (Zach Grenier) nu o face, decat atunci cand este "hipnotizat", in stare de inconstienta, de paranoia sa, alter Ego-ul Brad Pitt, Tylor Durden. "Omul", care se pisa cu presiune pe Ei, pe sistem. De aici incepe nebunia. Un film pe care eu il cred definitoriu pentru vremurile pe care le traim. "Durden Age" este epoca noastra. Paranoia noastra. Evident, intr-un final, trebuie sa alegem cum traim...pe cine ucidem...pe noi sau pe proiectiile noastre intr-o lume perfecta?...